distandi

Life is about moments: don't wait for them, create them !

Rânduri din trecut

1 Comment

 Trecuseră două luni de la inaugurarea Gării  Iași, in mai 1870,  una din primele stații de   călători. Clădirea Gării, construită în stil  venețian gotic, cu fațada inspirată de Palatul Dogilor din Veneția  reușea să oprească călătorii grăbiți, care sacrificau câteva minute  pentru a o admira. Trenul aducea jurnaliști, negustori și călători din  diferite regiuni ale țării.

             Între grupurile de călători, o tânără femeie se remarca;  se   legăna cu pasul său de copil, cu figura de înger,  nu parea trecută de  vârsta adolescenței. Era îmbrăcată după ultima modă de  la Paris,  într-un costum compus din taior și pantaloni de catifea, de culoare vișinie, mulați, cu dungi verticale. Pălăria la care era atașată o pană neagră, nu ascundea insă părul de același negru intens precum pana, prins intr-un coc jos. Mănușile de piele nu reușeau să oprească jocul nervos al degetelor, ce trădau nerăbdare. Nu avea bagaje, purta numai o poșetă.

            Eu, un simplu călător, urmăream ființa aceea, fascinat, de la o distanță relativ sigură, fără ca aceasta să mă observe. În timp ce încercam să-mi compun în minte diferite scenarii pentru care această femeie  așteaptă nerăbdătoare, observ un băiat care se apropie in fugă de dumneaei. Îl aștepta, se pare, pentru că nu a mai avut răbdare ca băiatul să ajunga până la ea, ci a alergat spre el, pentru a micșora distanța dintre ei. Asta a atras  privirile mai multor călători, care au urmărit cu privirea direcția în care tânăra alerga.

            A scos din poșeta ei, grăbită, legătura in piele a unui manuscris probabil, pe care a înmânat-o stângaci băiatului:

              “Du-te! Du-te degrabă!” i-a spus, și băiatul s-a făcut nevăzut.

Era neliniștită, se uita in spatele ei să vadă dacă e urmărită și atunci m-am blocat. În căutarea ei, mă descoperise. Se uita în ochii mei, susținându-mi privirea. Era în ochii ei o combinație de groază, frică și furie, mustrare pentru că o îmi permisesem să o surpind în acea acțiune.

Însă înainte să pot face un gest de salut, o trăsură a oprit în fața ei. A urcat repede, eu apucând să aud doar destinația:

“La Hotel Traian!”

Modul în care acea tânără m-a privit, m-a făcut curios, așa că,  fără a mai zăbovi, m-am îndreptat spre o trăsură din multele care așteptau clienți și, plătind generos birjarul, i-am indicat destinația:

“La Hotel Traian!”……

                                                                  

Advertisements

Author: distandi

https://distandi.wordpress.com/

One thought on “Rânduri din trecut

  1. Reblogged this on Armonii de veghe.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s