distandi

Life is about moments: don't wait for them, create them !

“Kira s-a dus într-o lume a căţeilor, mai bună şi decât lumea noastră!” Mulţumesc!

Leave a comment

Ajungi la un punct în care îţi doreşti să revizuieşti anumite aspecte din viaţa ta. S-a întamplat o nenorocire. În timpul şi perioada în care nimic nu merge bine, în chiar toate aspectele e rau… se întâmplă să îţi dai seama că deşi ţie ţi se întâmplă toate nenorocirile şi toate vin de-odată, împreună…uneori ai noroc. Noroc pe care unii oameni nu-l au toată viaţa. Noroc să fi întâlnit înainte o persoană, să fi cunoscut o persoană care ţi-a devenit prieten. Un prieten în adevaratul sens al cuvântului. Prietenul despre care citeşti în cărţi, despre care ai auzit în poveşti. Crezi că nu există aşa ceva, pana se întâmplă ceva care îţi schimbă această credinţă. Ieri am crezut că totul s-a dărâmat în jurul meu…pur şi simplu. Vroiam doar să mă trezească cineva şi să-mi spună că e o glumă. De-a dreptul oribilă şi proastă, dar o glumă. Ba chiar am intrebat-o pe mama atunci cand mi-a dat vestea, dacă e cumva o glumă. Nu era. Nu vorbesc cu ai mei de 2 zile. “Se chinuia de o săptămână, aseară am îngropat-o”. De o săptămână nimeni nu mi-a spus că moare.

Am pierdut-o pe Tess în iarnă, dar m-am consolat cu ideea că era bătrână, trecuse vremea ei. În plus o aveam pe Kira, pe care o luasem de un an, care creştea frumoasă şi sănătoasă. Am adus-o de la Iaşi, avea 2 luni când am luat-o si 8 kilograme. Era specială şi frumoasă. Le plăcea tuturor. În tren a stat destul de cuminte, a dormit la mine în braţe, singura parte mai urâtă şi totuşi amuzantă a fost că deşi o scosesem afară pentru a-şi face nevoile, ea nu a făcut decât să adune în jurul nostru toţi câinii din gară. Şi mai şi mârâia la ei. 10 câini în jurul nostru şi ea se gândise că le e superioară. Eu ce puteam să fac?! Am urcat înapoi în tren şi am mai lăsat-o pe jos să se mai plimbe.

Până să-mi dau eu seama, Kira deja facea ce nu făcuse afară. Culmea e că toată lumea râdea, eram la clasa I şi chiar în faţa noastră stătea Sofia Vicoveanca, care o admirase pe Kira de cum a văzut-o. Chiar atunci când draga îşi făcea nevoile şi eu nu ştiam cum să scot mai repede nişte hârtie igienică (pusă special pentru faze de felul ăsta) văd că se apropie controloarea. M-am panicat, însă ea a spus doar “a făcut pipilică!”…şi eu i-am răspuns că nu e nimic, se şterge.

Într-un final am ajuns acasă şi Kira  (deja obişnuită să fie admirată) şi-a intrat în drepturi. Şi-a făcut nevoile prin toată casa, i-a scos pe toţi din sărite, însă toată lumea o iubea. Şi a crescut. A devenit un Rottweiler frumos…

Acum…nu mai e. Mi-a dat “scumpa” mea mamă vestea ieri dimineaţă. Înainte m-au întrebat dacă am vreun examen săptămâna asta. De parcă acum contează. Nici măcar 1 din toată familia aia nu s-a gândit să-mi spună.  De ce aţi lăsat-o să moară? Cum laşi un Rottweiler la 1 an jumate să moară? A avut gastro nu ştiu ce şi nici chiar cu tratament nu a reuşit. Aşa mi-a zis mama ieri. Mă laşi? O vezi că se chinuie de o săptămână şi nu spui nimic. Nu faci nimic. Tess şi Kira au fost mai mult lângă mine decât aţi fost voi vreodată şi acum nu mai e niciuna. Când plângeam, veneai tu mamă, lângă mine să mă întrebi ce am? Să stai cu mine? NU !! Stătea Tess şi nu pleca până când nu mă opream din plâns. Un câine întelege mai mult decât un om. Voi n-aţi fost în stare să aveţi grijă de ea. Aveam dreptate. Trebuia să o iau aici, în Iaşi şi să am eu grijă de ea, aşa cum pot. Să nu vă mai aud că vreţi câine, când nu sunteţi în stare să-i oferiţi tot ce merită.

Pentru ce să vin acasă de acum încolo? Să văd o cuşcă goală? Câinele ăla se bucura mai mult decât voi toţi la un loc când mă întorceam. Era ultima fiinţă de la care îmi luam “la revedere”…îmi vreau câinele înapoi ! Pentru nimic în lume nu trebuia să moară. Nu avea de ce. Nu aţi dormit voi cu vreuna, nu aţi avut voi grijă de rănile lor, nu aţi văzut niciodată în ele mai mult decât nişte animale. Pentru că dacă aţi fi văzut, Kira acum dădea din coadă şi lătra.

Nu vreau să mă întorc acolo şi să n-o mai văd. Nu-mi pasă de nimic, îmi vreau câinele înapoi. Mai aveam un an şi o luam înapoi, acum ce-o să mai iau? Cuşca? Vă urăsc pentru că mi-aţi lăsat câinele să moară. Kirara a mea.

Voi, cei care vă numiţi familia mea, nu aţi fost niciodată lângă mine. Nu m-aţi întrebat niciodată ce am, nu m-aţi cunoscut niciodată. Nu acum, nu înainte să plec în Iaşi. M-aţi criticat, mi-aţi pus etichete, dar niciodată nu m-aţi întrebat cum îmi e. Ce simt, ce vreau..ce sunt. Sunt om, aveam nevoie de cineva alături, mi-au fost câinii mai mult decât voi. Au stat cu mine atunci când am plâns. Am avut un suflet lângă mine. Sper că sunteţi fericiţi, nu mai trebuie să strângeţi rahat sau să daţi un castron cu mancare şi apă !

Ieri, un om care mă cunoaşte de prea puţin timp, însă mă cunoaşte mai bine decât mă cunosc proprii mei părinţi, a venit în timpul serviciului, din afara oraşului, până în locul în care eram…fizic. Pentru că psihic cu siguranţă nu eram acolo. A venit cât a putut de repede, pentru  un gest de omenie. Un prieten adevărat.  Cum e posibil ca un om care m-a întâlnit de atât de puţin timp să înteleagă şi să facă un gest pe care părinţii mei nu l-au făcut niciodată? În douăzeci de ani. Nici sora. Nici nimeni. A fost acolo, atunci când am avut nevoie. Pentru doar 5 minute. Au fost de ajuns. De ajuns să mă facă să mă opresc din plâns din când în când. De ajuns să fie puntea mea. Puntea pe care pot trece atunci când e prea greu. Există oameni, prieteni. Adevăraţi. Există şi eu am norocul să fi întâlnit astfel de persoane. Mulţumesc ! Voi încerca să ţin capul sus…doar pentru asta. Mulţumesc !

Advertisements

Author: distandi

https://distandi.wordpress.com/

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s