distandi

Life is about moments: don't wait for them, create them !

Decembrie…un gest.

2 Comments

Decembrie…în sfârşit.

Dezamăgită de “interesul” celor ce se nasc români, dar nu se simt, am reuşit totuşi să mă bucur de două momente deosebite. Primul a fost când am trecut pe lângă biserica Trei Ierarhi care arăta superb azi, şi m-am bucurat că o pot admira în toată splendoarea ei, pe fondul unui cer albastru, ici-colo străbătut de nori.

După o scurtă plimbare până pe Lăpuşneanu, am mers împreună cu Cătălina la un ceai, iar apoi paşii ne-au purtat până la autogară. Cum trebuia să aşteptăm un microbuz, un domn de lângă noi ne-a întrebat dacă mai rămânem prin zonă ceva timp. I-am explicat că aşteptăm o maşină, şi că atunci când va veni, vom pleca. El ne-a spus că trebuie să se ducă până la magazin şi ne-a întrebat dacă putem fi atente la sacoşa dânsului, iar eu mi-am zis că, oricum aşteptăm, cât poate să dureze să se ducă până la magazin?!? Aşa că am l-am asigurat că se poate duce liniştit, voi fi eu atentă la sacoşă. Trec astfel vreo 10 minute, după care vine şi microbuzul pe care îl aşteptam. Domnul acela, nici urmă de el. Mai aşteptăm 5 minute, mă întreb ce durează atât…mă ia şi frigul, mai trec 5 minute, tot nimic. Îi expun Cătălinei nemulţumirea mea, că nu înţeleg de ce durează atât, că m-a luat frigul, însă ştiam că nu putem pleca pur şi simplu. Am zis că mai aşteptăm 10 minute…într-un sfârşit apare şi domnul-proprietar-al-sacoşei care ne mulţumeşte respectuos şi ne întinde câte o ciocolată fiecăreia, cerându-şi oarecum scuze pentru întârziere. Nu pare un gest extrem de nemaîntâlnit sau ceva deosebit de special, însă raritatea unui astfel de gest din partea multora dintre oameni, m-a făcut să zâmbesc. Iar asta mi-a făcut ziua mai bună.

Şi pentru că am scris despre gesturi frumoase, care ne amintesc că suntem oameni, că trăim pentru astfel de momente, sunt fericită că am în jurul meu persoane care mă surprind în mod plăcut, care mă ajută astfel să nu uit ce viaţă minunată am. Mulţumesc pentru că am prieteni minunaţi, oameni grozavi care îşi amintesc că odată au fost copii, care ştiu că ceea ce e important nu se vede şi care m-au îmblânzit şi s-au lăsat îmblânziţi.

Decembrie…în sfârşit de an.

Advertisements

Author: distandi

https://distandi.wordpress.com/

2 thoughts on “Decembrie…un gest.

  1. Dragut domnul-proprietar-al-sacosei:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s