distandi

Life is about moments: don't wait for them, create them !

Zâmbet de decembrie.

Leave a comment

         Și-a amintit cum era atunci când își imagina că va fi altfel. Că totul se va schimba și va fi bine, așa cum ar fi trebuit să fie. Sau cel puțin așa cum părea că e pentru toți cei din jurul ei. Toți cei care treceau zâmbind pe lângă ea și care duceau și misterul zâmbetelor lor. Care era secretul lor? Câteodată mai vedea și persoane ca ea, persoane care însă erau atât de absorbite de gândurile și grijile lor încât nici nu ridicau capul să se uite la ea. Treceau pur și simplu, ignorând-o. Și-a amintit de momentele acelea, când în încercarea ei de a afla  motivul pentru care oamenii râd, zâmbea și ea, doar să vadă cum e, fără să simtă însă nicio tresărire de bucurie. O ajuta doar pentru că îi dezmorțea fața înghețată. S-a gândit și la asta. Oare oamenii zâmbeau pentru că vor să se dezghețe puțin? Era singura explicație pe care o găsea. Așa că a acceptat-o și a încercat să zâmbească mai des.

             Atunci când zâmbea, oamenii se uitau la ea și-i zâmbeau înapoi. Asta o încânta, pentru că se hrănea cu privirile oamenilor. Avea doar nouă ani și nu înțelegea prea multe. Știa că trebuia să stea în stradă și să zâmbească pentru ca oamenii să se uite la ea, uneori să-i ofere câte ceva de mâncare sau bani. Era frumoasă, cu părul lung și ochii negri. Obrajii îi erau roșii, dar nu din cauza frigului din decembrie, ci așa îi erau mereu. Acel roșu contrasta cu fildeșul, culoarea tenului ei. Oamenii treceau și o admirau chiar dacă avea doar niște haine ponosite și vechi, puțin cam mici pentru ea. Știa că nici frații ei sunt în aceeași situație.

                Doar unul dintre ei, cel mai mare, mergea la școală. Când se întorcea acasă îi învăța și pe cei mici să citească și să scrie. Așa învățase și ea. Se bucura de fiecare dată când fratele ei se întorcea de la școală pentru că numai așa afla povești uimitoare. Îi plăcea să învețe lucruri noi. Anul acesta, era din nou în stradă pentru că nu mai aveau bani. Școala pentru cel mai mare dintre frați costa prea mult, totuși asta nu a oprit părinții să-l trimită în continuare. Știau că numai așa vor scăpa de sărăcie. Dacă cei mici vor învăța. Așa că ea, cu mâinile înghețate, îngâna un cântec, când un om mai în vârstă s-a apropiat de ea și a întrebat-o dacă știe să citească și să scrie. I-a răspuns că da, a învățat-o fratele ei. Bătrânul i-a zâmbit călduros și i-a înmânat o carte de povești. A fost atât de uimită, era prima carte pe care o primise. A ridicat capul să-i mulțumească bătrânului, dar acesta plecase deja. Pentru prima dată în viața ei, zâmbea de fericire. Zâmbea cu lacrimile șiroindu-i pe obrajii frumoși…

          Din cartea de povești a citit despre ținuturi îndepărtate, despre tot felul de oameni, despre ființe și plante fascinante. Citea din ea în fiecare seară deși știa acele povești pe dinafară. Îi plăceau toate și după ce termina o poveste, mulțumea în gând acelui bătrân pentru darul prețios.

        Au trecut anii. Era aceeași perioadă a anului în care ea, cu mult timp în urmă, îngheța în niște haine prea mici pentru ea. Era luna în care oameni fericiți mergeau cu pungi de cadouri în mână, iar străzile era adevărate constelații cu toate steluțele din copaci, cu decorațiunile și culorile care le îmbrăcau. A revăzut locul în care viața ei s-a schimbat. Era acolo unde primise prima carte din viața ei, cartea care o ajutase să treacă peste sărăcie. Și-a amintit de chipul bătrânului care i-a dăruit-o și lacrimi calde au început să se prelingă pe obrajii la fel de roșii și tineri, în ciuda anilor care trecuseră. Zâmbind, a înțeles care era misterul  zâmbetelor din copilăria ei, pe care nu le înțelegea atunci. Ea era cea care acum, cu pungi de cadouri în mâini, zâmbea. A mulțumit în gând și a plecat să dăruiască cadourile altor copii care nu înțelegeau încă misterul zâmbetului ei.

tumblr_mxnrq12eBv1sgfq53o1_500

Advertisements

Author: distandi

https://distandi.wordpress.com/

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s