distandi

Life is about moments: don't wait for them, create them !

Nu vreau să uit că am fost copil. La grădiniță.

4 Comments

                    Grădinița a fost pentru mine un loc tare interesant. Acolo am aflat prima oară despre Disneyland și tot acolo am rămas fără o părticică mică a inelarului de la mâna dreaptă. Acum arată mult mai bine ca atunci. Îmi aduc bine aminte de colegi, dar și de educatoare.

          Țin minte că odată, după ce una din educatoare a lipsit o vreme îndelungată, le-am spus alor mei că ea sigur s-a dus să cânte pe scenă. Ai mei n-au înțeles prea bine ce am vrut să spun așa că le-am explicat: „ Păi ea e Monica Anghel, normal că s-a dus să cânte!”. Nu știu de ce, dar mi se părea mie că seamănă foarte tare cu Monica Anghel.

                 Îmi mai amintesc și că, atunci când trebuia să ne culcăm la prânz, una din educatoare venea și-mi ținea degetele pe ochi, ca să stau cu ei închiși. Nu reușeau deloc să mă facă să dorm. Și-mi mai amintesc și că dimineața beam lapte dintr-o cană de metal în care înmuiam câte un biscuit. Încă mai sunt unele mâncăruri care îmi aduc aminte de grădiniță. Mirosul lor…

                  Ei bine, când era frumos afară normal că ieșeam și noi. Aveam acolo tot felul de „ansambluri de joacă”, mai exact un…cilindru uriaș din beton, pe care cei mai curajoși și mai pricepuți reușeau să o cucerească, sau, dacă nu puteai să te urci, te distrai trecând dintr-o parte în alta, prin el. Mai erau și tot felul de…forme geometrice construite din țevi prin care te încolăceai, răsuceai, agățai, o imagine care îmi aduce aminte mai mult de un spațiu de joacă pentru maimuțe. Dar ne distram. Alergam ca niște bezmetici. Așa cum s-a întâmplat și într-o zi când nu știu exact ce a fost în mintea mea. Sau știu. Pitici. Pitici pe creier.

                   Lângă grădiniță era un turn uriaaaș din care ieșea uneori fum. Acum știu că de fapt avea legătură cu bucătăria unde ni se preparau nouă mâncărurile mai mult sau mai puțin gustoase. Și pâinea. Într-o zi, nu știu ce m-a apucat, sau ce film văzusem, că am început să le spun tuturor copiilor că iese fum pentru că acolo e Dracula (sau ceva de genul acesta) și că vine un fel de sfârșit al lumii și toată lumea trebuie să fugă. Evident că mai departe fiecare copil fugea în toate direcțiile și zbiera către ceilalți același lucru pe care-l spusesem și eu. În mai puțin de cinci minute, toți copiii de la grădiniță fugeau în toate direcțiile, zbierând, plângând. Ne loveam unii de alții, iar când se întâmpla asta țipam cât ne țineau plămânii și fugeam mai departe. Evident, educatoarele o luaseră și ele razna (dar nu din aceeași cauză ca noi) pentru că nu știam ce naiba se întâmplă cu toți copiii și nu reușeau să ne stăpânească. Asta a durat cam…vreo oră, până în cele din urmă când au aflat și educatoarele și au început să ne explice ce-i cu turnul de fapt.

               Am scăpat basma curată. N-au aflat că eu am pornit nebunia și nu am primit nicio pedeapsă. Asta a fost bine. Dar și amuzant acum, pentru că am atât de vie amintirea asta în minte, cu toți copiii alergând prin toată curtea grădiniței. N-am să uit niciodată. Asta și nici faptul că uneori, ai mei mai uitau să vină să mă ia de la grădiniță și mă trezeam cu o prietenă de familie care venea să mă ia. Îmi luam desertul (pe care îl primeam înainte să plecăm acasă) și abia așteptam să mă întorc din nou, la grădiniță.

 disneyland

Advertisements

Author: distandi

https://distandi.wordpress.com/

4 thoughts on “Nu vreau să uit că am fost copil. La grădiniță.

  1. :)) Chiar m-am amuzat. Tin minte ca aveai o colega Sonia. Tare draguta! Si tin minte ca ne schimbau parintii cand ajungeam la gradinita si cand plecam..
    Cand veneau cei de la teatru, cand mancam paine cu omleta (cea mai buna gustare din lume), cand mergeam la cabinetul medical si ne cauta in par de paduchi :)) a fost misto… si da, imi aduc aminte de tubul ala gigantic de beton si de isteria cu fumul… tare misto. Si cand te-au uitat la gradinita :)) tata era vinovat. A omis ca are un copil acolo :)) frumoasa copilarie… frumosi ani.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s