distandi

Life is about moments: don't wait for them, create them !

În spatele vitrinelor.

9 Comments

         Tu ce senzație ai atunci când ești într-un muzeu? Când privești și încerci să înțelegi tot ce se ascunde în spatele vitrinelor și în spatele obiectelor din vitrine? Atunci când eram mică adoram să fiu într-un muzeu. Nu s-a schimbat nimic de atunci. Doar că de atunci simt nevoia asta de a cunoaște și totodată, a crescut odată cu mine și dorința de a lucra într-un astfel de muzeu.

         Atunci în Muzeul Antipa. Asta îmi doream. Adoram muzeul ăla. Fiecare exponat. Mă uitam la cea care îmi dădea biletul și o invidiam. Îți dai seama ce înseamnă să lucrezi într-un muzeu? Să fii zi de zi față-n față cu exponatele pentru care atâția oameni plătesc să le vadă. Îmi imaginam cum ar fi fost să lucrez acolo și în fiecare zi după program să mă duc să mă plimb prin muzeu. Și chiar dacă aș fi știut chiar și orice fir de praf din vitrină, după atâtea zile de colindat, tot mi s-ar fi părut fascinant. Să cunosc orice os al vreunui mamut sau orice tablou, sau cristal, sau costum…sau orice obiect în funcție de specificul muzeului.

             Ei închipuie-ți că atunci când mă duceam să vizitez o cetate, era și mai și. Mergeam pe acolo pe unde alți oameni, din alte timpuri, au mers la rândul lor. Atâtea exerciții de imaginație, atâtea scenarii…

             Mă mai întreabă uneori, unele persoane, de ce-mi place să sap. Săpătură arheologică, normal. De ce? Strict în limbajul acelor persoane care mă întreabă le răspund: „Îți dai seama, că obiectul pe care eu îl găsesc în pământ, după ce a stat atât ascuns acolo, a fost atins de oameni din alte timpuri? Îți dai seama că există o întreagă poveste în spatele fiecărui artefact pe care eu îl descopăr în pământ? Și te gândești tu, că într-un fel, săpând, eu călătoresc în timp?”

            Se uită puțin strâmb la mine. Nu toți înțeleg ce vreau să spun. Nu înțeleg ei, de ce am o plăcere deosebită de a-mi afunda mâinile în pământ, de a-mi umple părul de praf și de a-mi arde fața din cauza vântului sau a soarelui. De ce sap? Am să răspund așa cum a răspuns și George Mallory când a fost întrebat de ce vrea să escaladeze Everestul. „Pentru că este acolo”. Povestea, istoria, omul…este acolo.

           Nu am să încetez din a-mi ține respirația pentru câteva secunde, de uimire, atunci când intru în depozitul unui muzeu. Pentru că, vrei să știi un secret? Ceea ce vezi în vitrine tu, ca vizitator, e un procent din ceea ce se află în spatele lor. Aprinzi lumina în depozit. Pășești. Te izbește mirosul acela, de vechi. De stătut. Uneori de prea mult timp uitat. Te uiți, în stânga și dreapta și cu ochii minții încerci să cuprinzi tot ceea ce vezi. Atâtea timpuri, puse toate la un loc. Organizate și totuși amestecate. Și dacă îți ții respirația pentru a fi perfect liniște, începi să auzi șoaptele fiecărui obiect care vrea să-și spună povestea…

 

Advertisements

Author: distandi

https://distandi.wordpress.com/

9 thoughts on “În spatele vitrinelor.

  1. Foarte misto poza :>

  2. Fac o mărturisire de care îmi e rușine : nu am fost la Antipa dar, de obicei, mă plictisesc îngrozitor în muzee. Singurul care mi-a plăcut, în afară de Muzeul Satului, a fost London Museum 😳 și acolo pentru că m-am jucat cu toate butonașele 😀

  3. Eu cred că ai o ocupație superbă ( nu știu dacă-i pot spune hobby?) și ceea ce faci este foarte fascinant! Și mie îmi plac muzeurile, mirosul lor, timpul ce se ascunde după vitrine. Îți urez o vară plină de găsiri și regăsiri noi >:D<

    • Mulțumesc! O vară frumoasă și ție!
      Da, poți spune că e și un hobby și în același timp și profesia mea…E ceva ce fac, ceea ce muncesc, dar cu plăcere. Dacă fiecare și-ar găsi un loc de muncă unde să-i facă plăcere să meargă, ce bine ar fi…
      Chiar mă gândeam la alte locuri de muncă care să mi se potrivească, dar nu am găsit deocamdată nimic care să mi se potrivească cel puțin la fel de bine.

      • Dragă Distandi!
        Recitind articolul, mă trezesc din nou printre exponatele mai puțin pufoase de la Antipa – am avut ocazia să vizitez muzeul weekendul trecut. Și ce bucuroasă eram când domnu lde la intrare mi-a zis că studenții de la medicină veterniară au intrarea gratis 😀
        Dar revenind la muzeu… nu am avut ocazia să văd multe fosile, oase și animale împăiate, dar consider că muzeul este destul de impunător, eu am rămas fascinată; nu am cu ce compara, am mai văzut niște tururi virtuale pe net, dar Antipa chiar are o colecție frumoasă – să nu menționez elefantul preistoric, exponatul unicat, asamblat pe undeva prin zona Vasluiului! Mi-a tresărit inima de bucurie că la noi în România există un schelet unic, dar din păcate nu prea se știe acest lucru… cum este toamna la tine?

  4. Și mie îmi plac muzeele… Chestiile vechi mă obligă să-mi pun Imaginația la lucru, indiferent de locul unde sunt depozitate. 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s