distandi

Life is about moments: don't wait for them, create them !


Leave a comment

Metoda mea de…„decluttering”

      Continui cu drumul meu spre …minimalism.  A trebuit să stabilesc o metodă pentru „decluttering”…pentru că deși încerc, lipsește organizarea. M-am inspirat olecuțică de pe youtube (adică am urmărit câteva metode „clasice”) și până la urmă am ales să folosesc un hibrid de metodă: nu voi scăpa de câte un obiect pe zi, nici de câte o cutie sau ceva…ci voi scăpa de cel puțin 3 obiecte, la fiecare sfârșit de săptămână.

      Mai exact, dacă cumva în cursul săptămânii dau peste un obiect pe care vreau să îl dau sau să îl arunc, fie îl pun direct în coș fie îl pun undeva să îl văd până la sfârșitul săptămânii. Dacă în timpul ăsta nu m-am atins deloc de el, nu m-am folosit deloc și tot consider că nu îmi mai e necesar, voi renunța la el. Totodată, dacă până la sfârșitul săptămânii nu am 3 obiecte, îmi voi dedica puțin timp pentru a le găsi. Cu siguranță sunt acolo.

    Încerc să nu mă mă mai gândesc că „poate cândva o să-mi folosească”…dacă nu l-am folosit în ultimele trei luni deși e un obiect de „uz zilnic” e clar…trebuie să dispară. Nu am învățat încă cum să scap de sentimentul de vinovăție…dar sunt pe drumul ăla. Cert e că prinzi încredere făcând asta.


Leave a comment

Bănci, conturi amenzi și asigurări. Puf!

         Dacă tot m-am hotărât să învăț ce înseamnă minimalismul, am decis să „curăț” și niște lucruri care îmi stăteau pe cap, dar pe care le ignoram pentru „un moment oportun”.

          Unul din lucrurile astea era un cont mai vechi la BCR, la care nu mai aveam nici cardul măcar. Nu îl foloseam, era un cont făcut în facultate, de care îmi aminteam din când în când ca fiind ceva ce trebuie să rezolv. Și am tot amânat așa până au trecut ani. Norocul meu a fost că era cont pentru studenți și nu a trebuit să plătesc comisioane pentru gestiune sau mai știu eu ce.

           Bun, acum să trec la următoarea chestie. Doar ce am primit de curând un mesaj de la banca cu care lucrez în prezent, cum că am poprire de 100 lei pentru ceva de la Direcția de Taxe și Impozite. Ei bine, am fost acolo să plătesc și am aflat că este pentru o amendă din timpului liceului, de care uitasem (îmi amintesc totuși acum când am luat-o…într-o zi în care dădusem proba la BAC). Să facem deci, un mic calcul: din 2010 până în 2017 sunt 7 ani, în care eu pur și simplu nu mai știam de amenda asta, nu mai aveam nici măcar adresa care figura acolo. Partea aiurea a fost că deși îți pun poprire pe toate conturile (inclusiv pe cel de BCR pe care nu îl închisesem încă) și sunt în stare să îți ia câte 100 lei de pe fiecare cont, după ce plătești, trebuie să mergi cu dovada la fiecare banca la care ai cont și să le faci dovada că ai plătit. Mai mare alergătura, plătiți-vă taxele la timp…Și iaca că am rezolvat-o și pe asta.

        Următorul lucru la care am renunțat ține tot de bănci. Aveam o asigurare din asta pentru situații extreme..accidente & stuff…31 lei pe luna. Destul. Am făcut-o prin telefon, încă nu știu cum de am acceptat. Și tot ziceam de la începutul anului că renunț la ea pentru că…nu mă ajută…și la fel ca în cazul contului de la BCR, a trecut timpul. Până zilele astea când le-am luat la rând și le-am rezolvat. Amuzant e că, atunci când am sunat la cei de la asigurare, mi-au zis că pentru cei care deja sunt înregistrați se poate același pachet cu 10 lei/luna. E ceva diferență, dar am renunțat de tot. Acum mai trebuie să îmi și confirme.

       Un  alt lucru în care am început să fac curat….adresele de email…am două, utilizate pentru lucruri diferite ..cel pe care intru zilnic e mai curat, dar e bine de făcut asta cât mai des pe ambele.

           Cam atât cu curățenia momentan. Încep cu pași mici, dar curajoși. Am terminat cu chestiile spinoase, care mă sâcâiau…rând pe rând o să le fac pe toate. Bănuiesc că mulți nici măcar nu vorbesc despre lucruri de genul ăsta….dar sunt chestii de zi cu zi…Îmi fac curaj să intru în dulapul cu haine :)) !


2 Comments

Început de…minimalism.

           Hai că nu am mai postat chiar de foarte mult timp, absolut nimic. Sus, jos, am tot căzut și m-am ridicat, iar acum am ajuns să cochetez cu ideea de…minimalism. Am plecat de la câteva video-uri pe youtube, iar acum chiar citesc o carte despre așa ceva. Și probabil n-o să mă opresc aici.

        Îmi place ideea de „less is more” chiar dacă până acum am trăit cu impresia  că, cu cât adun mai multe lucruri, cu atât voi fi mai fericită. Plecând de la cărți (pentru că sunt criteriul absolut în privința mea) și până la lucruri mici, obiecte decorative, tichete, bilete de film, de intrare la muzeu, toaaaate cu un impresionant bagaj emoțional. Aveam impresia că asta mă definește, lucrurile fac parte din „stilul” meu, deși e clar că nu e așa.

      De la Tulcea la București deja am încărcat 2 mașini și tot nu am toate lucrurile aici. Ce-i drept, mult spațiu l-au ocupat toate cele pentru handmade, craft & co., însă tot sunt multe. La haine nu m-am plâns niciodată că ar fi prea multe, dar tot o să curăț și prin ele.

    În ce constă toată schimbarea asta? În primul rând voi începe prin a nu mai cumpăra lucruri de care nu am nevoie. Nici cărți. O să încerc să-mi folosesc kindle-ul la maximum și să nu mai cumpăr porcărioare. Nici căni de ceai (de care am tot adunat), nici chestii mărunte care ajung pe birou sau în dulapul biroului. Ăsta ar fi primul pas. Și cu timpul, ușor, ușor voi încerca să scap de toate lucrurile pe care nu le folosesc, dar care adună praf și timp aiurea în viața mea. Chiar am fost fericită că am vrut să îmi iau o ceașcă de ceai la un preț de nerefuzat. Am luat-o, m-am uitat la ea, mă gândeam că la prețul ăsta chiar nu am cum s-o scap…dar am pus-o înapoi. Mi-am propus să nu mai cumpăr lucruri doar pentru că sunt ieftine. Căni de ceai am. Trebuie să învăț să nu mă mai atașez emoțional de…lucruri.

       Am să mai scriu aici despre călătoria mea spre…minimalism.

Recomadare de carte: Fumio Sasaki – Goodbye, Things. On Minimalist Living, Penguin Books, 2017.