distandi

Life is about moments: don't wait for them, create them !


Leave a comment

Bănci, conturi amenzi și asigurări. Puf!

         Dacă tot m-am hotărât să învăț ce înseamnă minimalismul, am decis să „curăț” și niște lucruri care îmi stăteau pe cap, dar pe care le ignoram pentru „un moment oportun”.

          Unul din lucrurile astea era un cont mai vechi la BCR, la care nu mai aveam nici cardul măcar. Nu îl foloseam, era un cont făcut în facultate, de care îmi aminteam din când în când ca fiind ceva ce trebuie să rezolv. Și am tot amânat așa până au trecut ani. Norocul meu a fost că era cont pentru studenți și nu a trebuit să plătesc comisioane pentru gestiune sau mai știu eu ce.

           Bun, acum să trec la următoarea chestie. Doar ce am primit de curând un mesaj de la banca cu care lucrez în prezent, cum că am poprire de 100 lei pentru ceva de la Direcția de Taxe și Impozite. Ei bine, am fost acolo să plătesc și am aflat că este pentru o amendă din timpului liceului, de care uitasem (îmi amintesc totuși acum când am luat-o…într-o zi în care dădusem proba la BAC). Să facem deci, un mic calcul: din 2010 până în 2017 sunt 7 ani, în care eu pur și simplu nu mai știam de amenda asta, nu mai aveam nici măcar adresa care figura acolo. Partea aiurea a fost că deși îți pun poprire pe toate conturile (inclusiv pe cel de BCR pe care nu îl închisesem încă) și sunt în stare să îți ia câte 100 lei de pe fiecare cont, după ce plătești, trebuie să mergi cu dovada la fiecare banca la care ai cont și să le faci dovada că ai plătit. Mai mare alergătura, plătiți-vă taxele la timp…Și iaca că am rezolvat-o și pe asta.

        Următorul lucru la care am renunțat ține tot de bănci. Aveam o asigurare din asta pentru situații extreme..accidente & stuff…31 lei pe luna. Destul. Am făcut-o prin telefon, încă nu știu cum de am acceptat. Și tot ziceam de la începutul anului că renunț la ea pentru că…nu mă ajută…și la fel ca în cazul contului de la BCR, a trecut timpul. Până zilele astea când le-am luat la rând și le-am rezolvat. Amuzant e că, atunci când am sunat la cei de la asigurare, mi-au zis că pentru cei care deja sunt înregistrați se poate același pachet cu 10 lei/luna. E ceva diferență, dar am renunțat de tot. Acum mai trebuie să îmi și confirme.

       Un  alt lucru în care am început să fac curat….adresele de email…am două, utilizate pentru lucruri diferite ..cel pe care intru zilnic e mai curat, dar e bine de făcut asta cât mai des pe ambele.

           Cam atât cu curățenia momentan. Încep cu pași mici, dar curajoși. Am terminat cu chestiile spinoase, care mă sâcâiau…rând pe rând o să le fac pe toate. Bănuiesc că mulți nici măcar nu vorbesc despre lucruri de genul ăsta….dar sunt chestii de zi cu zi…Îmi fac curaj să intru în dulapul cu haine :)) !


2 Comments

Început de…minimalism.

           Hai că nu am mai postat chiar de foarte mult timp, absolut nimic. Sus, jos, am tot căzut și m-am ridicat, iar acum am ajuns să cochetez cu ideea de…minimalism. Am plecat de la câteva video-uri pe youtube, iar acum chiar citesc o carte despre așa ceva. Și probabil n-o să mă opresc aici.

        Îmi place ideea de „less is more” chiar dacă până acum am trăit cu impresia  că, cu cât adun mai multe lucruri, cu atât voi fi mai fericită. Plecând de la cărți (pentru că sunt criteriul absolut în privința mea) și până la lucruri mici, obiecte decorative, tichete, bilete de film, de intrare la muzeu, toaaaate cu un impresionant bagaj emoțional. Aveam impresia că asta mă definește, lucrurile fac parte din „stilul” meu, deși e clar că nu e așa.

      De la Tulcea la București deja am încărcat 2 mașini și tot nu am toate lucrurile aici. Ce-i drept, mult spațiu l-au ocupat toate cele pentru handmade, craft & co., însă tot sunt multe. La haine nu m-am plâns niciodată că ar fi prea multe, dar tot o să curăț și prin ele.

    În ce constă toată schimbarea asta? În primul rând voi începe prin a nu mai cumpăra lucruri de care nu am nevoie. Nici cărți. O să încerc să-mi folosesc kindle-ul la maximum și să nu mai cumpăr porcărioare. Nici căni de ceai (de care am tot adunat), nici chestii mărunte care ajung pe birou sau în dulapul biroului. Ăsta ar fi primul pas. Și cu timpul, ușor, ușor voi încerca să scap de toate lucrurile pe care nu le folosesc, dar care adună praf și timp aiurea în viața mea. Chiar am fost fericită că am vrut să îmi iau o ceașcă de ceai la un preț de nerefuzat. Am luat-o, m-am uitat la ea, mă gândeam că la prețulăsta chiar nu am cum s-o scap…dar am pus-o înapoi. Mi-am propus să nu mai cumpăr lucruri doar pentru că sunt ieftine. Căni de ceai am. Trebuie să învăț să nu mă mai atașez emoțional de…lucruri.

       Am să mai scriu aici despre călătoria mea spre…minimalism.

Recomadare de carte: Fumio Sasaki – Goodbye, Things. On Minimalist Living, Penguin Books, 2017.


Leave a comment

Lost and damned.

         Ai crezut că va fi ușor și frumos. Să recunoaștem, deci, aceste minciuni către sine. Naivități. Cu tărie ai crezut în „ușor și frumos”. Ca un film prost care se derulează la nesfârșit, cu sunetul acela de stricat, te-ai întors în momentul în care ai gândit toate astea. Vei face ceea ce-ți place, chiar dacă nu vei fi bine plătită pentru asta. Pentru că tu vei iubi ceea ce faci și altceva nu va conta. Nimic. Ei bine, îți spun ție, naivei de 18 ani, să nu mai faci greșeala asta. Nu ceea ce gândeai era greșit, ci cum gândeai. De ce?!

        Trebuia oarecum să ai un plan B. În caz în care nu va fi așa cum ți-ai închipuit, ce vei face? „Voi fi optimistă și sigur se vor rezolva toate cumva!”. Corect. Asta îmi spun chiar și acum, cu toate că, cu durerile de cap, nervii, stresul și scârba față de ceea ce înseamnă oamenii mă trezesc la realitatea durerii de stomac. Aia care începe să se facă simțită din ce în ce mai rău în ultima vreme, mai ales când mă enervez. Doare de-mi vine să urlu. Și-atunci cum pot să gândesc pozitiv? Optimist? Trebuie să înveți să fii 2 în 1, că se poartă, e la modă. 7 în 1 chiar. Trebuie să știi că trăiești în prezent și totodată în alt prezent. Două…prezenturi. Unul în care ești tu, cea care vede totul bine, optimist, și cea care știe realitatea, pe care o acceptă și o înfruntă. Greu de înțeles. Chiar mai greu dacă mă gândesc….cum am ajuns în situația asta?!?

         Orice ai face, dai peste tot de același lucru. Același tip de oameni. Care-și văd doar interesul propriu, și nu zic că asta e greșit. Ceea ce mi se pare greșit e faptul că nu-și vede fiecare de treaba lui, și nu de ceea ce face celălalt. Sună ca și cum m-aș contrazice. E o harababură. În mintea mea. În lumea mea. Toate-s amestecate și eu simt că nu mai am aer. Aș vrea doar să  stau și să citesc.

         Când s-a transformat așa totul? E exact ca la circ. Unde nu mi-a plăcut niciodată. Toți oamenii care sunt acolo pe scenă se dau în spectacol și încearcă să impresioneze. E înfricoșător, cum îți zâmbesc arătându-și astfel falsitatea. E oribil. Te prind în jocurile lor, te aruncă în fața celorlalți, te lasă să fii bătaia de joc a altora, spre amuzamentul tuturor. Ești jonglat, și amețit cauți ieșirea din tot haosul, fără să vezi nicio scăpare. Trebuia să ai un plan B. Până atunci, singurul lucru pe care poți să-l faci e să speri că se va rezolva cumva. Cinci ani. De când ai început să crezi și până te-ai lămurit.

        Dacă vreodată îți spui că va fi bine, spune asta doar după ce ai și un plan B.