Soooo, am eșuat lamentabil cu planul meu de a nu mai cumpăra cărți. Yeap, ăsta-i punctul cel mai dureros, cu care sper să mă obișnuiesc, fie să-l mai cizelez puțin. Am mai eșuat și cu altele, că mi-am tot luat chestii, dar între timp:
- Nu mai cumpăr mâncare decât în ziua în care chiar stau acasă (dat fiind că am așa un program la muncă, îmi cumpăram mâncare în cantități destul de mari, ajungând să se strice). Practic dădeam banii pe mâncare doar ca s-o arunc.
- Am rămas la planul de a arunca/scăpa de 3 lucruri la fiecare sfârșit de săptămână. Ce-i drept, uneori a fost doar 1, dar mă țin de el.
- Am scăpat de câteva obiecte din bucătărie: căni. Am cumpărat o cană nouă, așa că a trebuit să scap de alta. Altele mai exact, că mai erau 3 care stăteau și ocupau loc fără a fi folosite. A patra îmi plăcea chiar mult și o luasem de curând însă am reușit să o ciobesc și o tot țineam acolo, mai mult din cauza atașamentului emoțional decât a utilității. Acum am scăpat de ea. Ura!
Cana nouă alături de o carte pe care o recitesc din când în când.
Acum am ajuns și la motivul pentru care am ales titlul ăsta…liste. Am început să mă mai organizez puțin, cu liste legate de lucrurile pe care vreau să le fac, pe termen mai scurt sau mai lung, de la cele care trebuie făcute zi de zi prin casă, până la cele pe câteva luni. Încă nu am o metodă organizată de a face asta, le scriu pur și simplu într-un carnețel mic și le bifez pe parcurs, dar chiar și așa, m-a ajutat să fiu puțin mai atentă la ceea ce am de făcut.
Pentru liste de „to do” & co. am carnețelul mic (de curând a sosit pe biroul meu, aveam altul mai colorat înainte), iar pe cel mare îl folosesc pe post de …liste cu lucruri/momente care mă fac fericită sau în general chestii de suflet. Pe cel mic îl pot ține la mine oricând și îl pot consulta, iar cel mare îmi oferă destul spațiu de exprimare..înclusiv semi-artistică.
O să continui să mă țin de planul cu listele pentru că vreau să fiu puțin mai organizată și pentru că momentan mă ajută. Chiar dacă nu practic obiceiul ăsta de prea multă vreme, deja îmi dau seama că e un plus pentru timpul meu și că la sfârșitul zilei nu mai am senzația de „a mai trecut o zi și nu am făcut nimic”.
distandi 